Acum 9 ani plecam cu sufletul deschis din București, cu destinația: noua mea viață, într-un sat din Moldova care mi-a devenit între timp casă.

Pe de o parte, fugeam. De un stil de viață în care nu mă mai regăseam, de oboseală, de lipsa de sens, de tot ce era toxic. Și speram că nu mă vor prinde din urmă.

Pe de altă parte, eram pe bancheta din spate a mașinii, lângă fiul meu, pe drumul dintre București și Suceava - pe vremea când nu existau bucăți de autostradă - și mă întrebam: oare cum va fi viața mea de după? Oare am greșit plecând?

Acea senzație amestecată a unui nou început, când simți că viața ia o turnură importantă. Momentul acela de cotitură la care știi că te vei uita înapoi, ani mai târziu.

Plecam dintr-un mediu care de mult nu mă mai susținea, spre unul despre care speram să fie la fel de vindecător pe cât era de necunoscut.

Nu pot să spun „fast forward 9 ani” pentru că multe s-au întâmplat și multe s-au schimbat. Și multe nu au fost așa de „fast. “ Dar ce știu azi, și pe care nu l-aș fi putut articula atunci, e asta:

Mediul este una dintre cele mai neglijate părți din schimbare.

Nu e singura condiție. Dar e la fel de importantă ca ce se întâmplă în corp și în minte - cele trei dimensiuni cu care lucrez în modelul MBE™ (Mind-Body-Environment).

Un mediu susținător ne ajută să fim oamenii care ne dorim să fim. Un mediu ostil ne îndepărtează de ce ne dorim, fie că e sănătate, stare de bine sau obiective de viață.

Am aflat asta pe propria piele, schimbând mediul fizic. Înlocuind blocul cu o casă și o curte, priveliștea de beton cu cea de pădure. Doar asta și poate face o diferență foarte mare.

Ce nu știam atunci: schimbarea de mediu nu e suficientă. E fundalul necesar pentru celelalte schimbări, le poate facilita și accelera. Dar nu le înlocuiește.

Când mă gândesc la mediu, mă gândesc și la: oamenii cu care ne vedem, locurile în care ne petrecem majoritatea timpului, biroul în care lucrăm, ce vedem pe geam, ce auzim.

O analiză sinceră a mediului tău poate fi punctul de pornire. Ce te susține? Ce te sabotează?

Indiferent de unde pornești în schimbare, atâta vreme cât mediul rămâne nefavorabil, orice altceva va fi sabotat mai devreme sau mai târziu.

Nu e nevoie de o mutare ca a mea. E suficient uneori un grup de oameni în care te simți altfel - susținut, în siguranță, într-o atmosferă în care credem că lucrurile pot fi mai bune. Asta am urmărit în grupurile pe care le-am ghidat și asta îmi propun în orice proces pe care îl facilitez.

Am fost prea des în medii neprielnice ca să nu le recunosc. Și am fost și în suficiente medii susținatoare cât să știu ce impact au.

Mediul nu e doar fundalul vieții tale. Mediul face viața.

Dacă ai citit mesajele anterioare despre cum ne autosabotăm, poate că ți-ai pus și tu întrebarea pe care mi-am pus-o și eu de fiecare dată când am dat peste o descoperire nouă despre mine.

Bun. Și acum ce fac cu asta?

Am niște tipare de autosabotaj. Le-am văzut. Le-am recunoscut. Și acum?

Răspunsurile la genul acesta de întrebări, am descoperit, nu vin niciodată în batch-uri mari, oricât ne-am dori să știm de la A la Z pașii, ordinea, rezultatele. Și mintea mea vrea mereu exact asta – Controllerul meu vrea să știe dinainte tot, să aibă harta completă înainte să facă primul pas. Iar Hyper-vigilentul meu se teme de cine știe ce, așa că îmi cere un plan clar.

Am învățat în timp să îi recunosc și să îi las să zică ce zic. Iar eu îmi văd de ce e important pentru mine - să îmi urmez curiozitates și să fac un pas mic într-o direcție nouă.

Cu PQ, m-am lăsat ghidată pas cu pas, cu curiozitate, timp de 8 săptămâni, apoi am avut un an întreg să exersez. M-a ajutat enorm aplicația, și eu am încercat destule în zona de self-development, dar asta chiar e bună. Nu îți ocupă mult timp. Nu îți cere cine știe ce voință. Îți cere prezență, câteva minute pe zi.

Mi-a plăcut că am interacționat într-un grup mic. Grupurile au între 2 și maxim 5 persoane și asta schimbă tot. Există spațiu real să te exprimi, să fii auzit, să te simți în siguranță cu ceilalți. Acolo am putut să reflectez, să pun întrebări, să înaintez gradual fără presiunea că rămân în urmă sau că iau prea mult spațiu.

Cum arată programul

La început ne vedem săptămânal, 8 întâlniri online (în română). Punem bazele programului, reflectăm la practica de peste săptămână, la descoperiri personale. Zilnic, aplicația PQ propune exerciții scurte de 1 până la 4 minute, audio ghidat, pe telefon sau desktop. O dată pe săptămână, primești un batch nou de conținut pe tema săptămânii.

După cele 8 săptămâni, continuăm cu întâlniri lunare de grup timp de un an, pentru consolidare (e ceva pe care îl ofer eu în plus, pentru că știu cât de important e un grup safe ca să ținem direcția).

Timp de dedicat: în jur de 3 ore pe săptămână în primele 8 săptămâni. Apoi, tu decizi cât spațiu îi dai în viața ta.

Ce include:

• 8 întâlniri săptămânale pe Zoom (română), grup de maxim 5 persoane

• Acces la aplicația PQ timp de 1 an – exerciții zilnice, module video și audio (engleză)

• Încă 44 de săptămâni de practică individuală cu ajutorul aplicației și cu întâlniri lunare de grup pentru consolidare

• Ebook-ul cărții Positive Intelligence de Shirzad Chamine – oferit gratuit la înscriere

• O sesiune individuală de coaching cu mine (50 min) – la plata integrală

• Posibilitatea de plată în rate

Programul e creat de Shirzad Chamine la Stanford și este bazat pe neuroștiință și psihologie pozitivă. E gândit exact pentru oameni cu program încărcat.

Deschid o grupă nouă în aprilie. Dacă acesta e momentul potrivit pentru tine, te aștept.

Poți aplica direct la mine pe site sau îmi poți scrie la corina@renascut.ro pentru orice întrebare.

Dacă nu e pentru tine acum, dă mai departe cui crezi că i-ar prinde bine.

Cu drag,

Corina

PS – Ah, și dacă încă nu ți-ai întâlnit sabotorii, îți trimit gratuit Testul Sabotorilor - reply cu „test" și ți-l trimit direct.

Am început să facilitez grupurile PQ mai întâi pentru mine și după experiența mea cu acest program la care am ajuns întâmplător, căutând pe net. Schimbarea din mine a fost atât de mare trecând prin program, după numai 2 luni, și asta după ani de terapie, după ce știam deja o grămadă de strategii și metode. Programul Positive Intelligence (PQ) mi s-a părut atât de bine distilat și echilibrat, încât mi-am zis că nu are cum să rămână secretul meu.

Așa că l-am pus în lume și am început să facilitez grupurile PQ (pe lângă munca mea în sesiuni 1 la 1). Anul trecut am lucrat cu 3 grupuri mici și de fiecare dată m-am convins că am luat decizia bună începându-le. (În poza de mai sunt, sunt chiar înaintea uneia dintre întâlnirile de grup care întotdeauna îmi aduc energie. Nu am poze din întâlniri pt că păstrăm intimitatea și un spațiu safe.)

Poate că ai citit în textele anterioare despre punctele tale forte, Sabotori, Judecător și cum antrenăm Sage Brain.

Cel mai frecvent lucru pe care îl aud la finalul primelor 8 săptămâni e că oamenii se simt din nou ei, adulți, la butoane, cu acces la un spațiu interior din care pot acționa cu intenție și putere.

Sunt transformări reale, care se văd în cum cineva se simte dimineața, cum reacționează când ceva nu merge bine, cum își vorbește sieși în minte, cum relaționează cu ceilalți. Iată ce mi-au spus, în cuvintele lor:

„Mă gândesc la soluții, nu la probleme. Nu mă mai pierd în probleme.”

„Deturnez mintea de la ce mă sabotează.”

„Sunt mai prezent în ceea ce fac.”

„Îmi dau seama la scurt timp că au apărut sabotorii și știu ce să fac.”

„Practica mea personală s-a îmbunătățit mult.”

„Întâlnirile în care interacționam, relaționam, ne ascultam, împărtășim – mă ajută mult.”

„Mă simt reglată, fără să mai fiu consumată de emoții. După exercițiile din program, mă simt în alt spațiu mental, lucrurile s-au așezat, este un spațiu pe care pot să îl accesez. Mă simt în siguranță.”

„În relațiile mele, mă bucur să reîntâlnesc oameni, să fac lucruri fără să aștept nimic înapoi, să exprim ce înainte blocam. Simple gesturi cu oameni apropiați. Reușesc să îmi dozez mai bine emoțiile.”

„Am înlocuit frica cu curiozitatea.”

„Mi-a crescut creativitatea.”

„Nu sunt foarte disciplinat însă am reușit să fac foarte multe lucruri din acest program. Mă simt eu, adultul, la butoane acum.”

„Rămân cu ideea că lucrurile simple funcționează, nu trebuie să fie complicat, nici ca practică personală, nici ca experiență de grup. Ne lipsesc atât de mult lucrurile de bază, esențiale și fix asta am primit din acest program.”

„Credeam că nu îmi pot face mintea mai creativă, dar am descoperit că îmi pot dezvolta mintea dacă îmi propun să o dezvolt. ”

„Mă simt mai creativă, cu mai multe idei și mai multe soluții. ”

„Am încredere că pot obține îmbunătățiri, nu credeam asta. ”

„În situații dificile, fac exercițiile din program și mă ajută mult.”

„Am aflat pentru prima dată de existența sabotorilor și am descoperit principalii sabotori care îmi controlează acțiunile și gândurile. Mă ajută foarte mult faptul că știu cine se află în spatele unor acțiuni nefavorabile mie.”

„Mi-a plăcut să învăț tehnici de conectare la corp, să discern între ce e adevărat și proiecțiile mele. Cred că ședințele săptămânale vin cu multă valoare de empatie și conectare.”

Curând îți povestesc exact ce include grupul nou care începe în aprilie și cum poți aplica - dacă simți că e și pentru tine, m-aș bucura să pornim la drum împreună.

Altfel, în perioada care vine, vor reveni cu materiale aici, despre stress, burnout și reconectare la sine.

Cu drag,

Corina

Există un motiv pentru care știi exact ce ai de făcut și tot nu o faci. Pentru care citești cărțile de dezvoltare personală și lucrurile nu se schimbă.

Nu e lene. Nu e inconsecvență. Nu e procrastinare. (Oricât de mult Judecătorul tău, adică acel critic de serviciu, încearcă să te facă să crezi folosind aceste etichete).

Pur și simplu, creierul tău are un tipar bine instalat (sau mai multe). Și tiparele nu se schimbă (doar) prin intenție. Se schimbă prin acțiune țintită și repetiție.

Iată ce știm din neuroștiință: când Judecătorul sau oricare alt sabotor se activează (ai descoperit care sunt sabotorii tăi activi?), se activează o rețea specifică în creier - cortexul prefrontal stâng și amigdala. E sistemul de supraviețuire. E sistemul care generează majoritatea emoțiilor negative.

Positive Intelligence numește această stare Creierul Sabotor. Și, contrar intuiției, el se activează mai ales când ești obosită, stresată sau sub presiune, adică exact când ai avea mai mult nevoie de claritate.

Ce construiește programul PQ în cele 8 săptămâni: o rețea alternativă, pe care o numim Creierul Înțelept (Sage Brain). Prin micro-practici zilnice de 1-2 minute, repetate de câteva ori pe zi, înveți să nu mai rămâi blocat/ă în emoțiile neplăcute, să le prinzi mesajul și să mergi mai departe. Și să crești, în același timp, emoțiile plăcute.

Nu ore de meditație. Nu cursuri lungi. Exerciții scurte și precise, repetate. Susținute (și nu sabotate) de tehnologie și de alți oameni care au același obiectiv și care fac același antrenament. O rețea de suport reală.

În primele săptămâni, participanții din studiile fondatorului PQ Shirzad Chamine (studiu pe 2.000 de persoane) au observat:

• Scăderea semnificativă a stresului și anxietății

• Îmbunătățirea relațiilor cu colegii, partenerii, copiii

• Capacitate crescută de a lua decizii sub presiune

• Mai puțin perfecționism, mai multă prezență

Nu pentru că au citit mai mult și nici pentru că au avut mai multă voință. Doar și-au antrenat creierul într-un mod diferit și au avut susținerea potrivită să facă asta.

În emailul următor îți povestesc cum arată asta în practică, din experiența mea și a oamenilor care au trecut prin program.

Dacă vrei să vezi cum arată practica zilnică în concret, scrie-mi la corina@renascut.ro (sau reply direct la email). Îți trimit Testul Sabotorilor, și odată completat, ai acces și la un exemplu de exercițiu PQ de bază.

Pe curând,
Corina

Altruism. Grijă față de ceilalți. Atenție la nevoile lor.

Suntem învățați să facem lucrurile astea și că sunt importante pentru a crea și hrăni relații. Și sunt.

Însă, atunci când valoarea ta ca om se măsoară în cât de mult faci pentru ceilalți. Când îi ajuți, salvezi, complimentezi, susții pe alții – în detrimentul tău.

Când empatia ta, generozitatea, iubirea și conectarea cu ceilalți, folosite în exces ajung să îți trezească resentimente.

Când renunți la mult din cine ești ca să hrănești relații, în speranța că vei primi ce ai și tu nevoie (la un moment dat…)

Și când observi că de fapt, nu primești înapoi nimic din ceea ce oferi, sau nu primești îndejuns...

Sunt șanse foarte mari ca virtutile acestea să se fi întors împotriva ta, sub forma unui...sabotor.

Continuăm să vorbim despre sabotori, cu unul tare greu de prins. În Positive Intelligence îi spunem acestui sabotor Pleaser. Cel care face pe plac.

Ce crede aceasta parte numită Pleaser?

· Că ești bun/ă doar dacă ii pui pe ceilalți pe primul loc. Și rău, egoist, dacă pui nevoile tale mai întâi. În varianta mai subtilă: prefer să mă ocup de celălalt mai întâi, ca să nu fie probleme.

· Că nu are altcineva cine să ajute într-o anumită situație, așa că trebuie să o faci tu

· Că dacă ceri ce ai nevoie, vei fi respins

· Că iubirea și aprecierea trebuie câștigată prin acțiuni, nu poate fi oferită doar așa. Ca și cum a fi tu, pur și simplu, n-ar fi de ajuns.

· Că ceilalți nu te apreciază suficient pentru ceea ce faci. Iar asta duce la resentimente.

Pleaser-ul mai spune și o serie de minciunele.

„Nu fac asta pentru mine. Nu aștept nimic în schimb.”

Doar că nu e chiar adevărat. De obicei, Pleaser-ul așteaptă ceva, chiar și doar un Mulțumesc. Focusul e tot pe sine, pe a primi ceva înapoi. Uneori nu suntem conștienți de asta. Alteori, știm, dar ne e greu să recunoaștem.

Și ca și cum n-ar fi de ajuns, Pleaser-ul rareori lucrează singur. Uneori lucrează în echipă cu Hyper Vigilentul care vrea să anticipezi tot ce ar putea merge prost. Sau cu Controllerul, care îți spune că dacă nu controlezi tu situația, lucrurile o vor lua razna. Sau cu Hyper Achieverul care este interesat doar de rezultatul final, nu și de drumul până acolo.

Ce au în comun acești sabotori (în afară că îți cam dau viața peste cap, cresc stresul din interior, afectează relațiile, productivitatea)?

Nu te poți lupta cu ei prin voință, pentru că nu merge.

Există altceva și vreau să îți povestesc mai departe cum funcționează la nivel de sistem nervos.

Până atunci, dacă vrei să afli care sabotori sunt activi pentru tine acum, îți ofer gratuit Testul Sabotorilor, unul din instrumentele de bază în Positive Intelligence.

Dă-mi reply la acest email (dacă primești textul în email) sau scrie-mi pe corina@renascut.ro și îți voi trimite acces direct la test pe platforma Positive Intelligence. E gratuit și nu te obligă la nimic (ah, și vei putea testa acolo și un instrument foarte fain pe care îl folosim în program).

Primul pas în dezactivarea sabotorilor e să punem lumină pe ei. Aha, gotcha!

Gând bun îți trimit,

Corina

Înainte să îți răspund, o întrebare.

Cum îți vorbești când faci o greșeală?

Ai încredere în ce-ți vine să zici. Uită-te la ce se întâmplă de fapt, în prima secundă după ce ceva nu a mers bine. Ce voce auzi?

Majoritatea oamenilor descriu același lucru: o voce critică, dură, care nu te cruță.

Uneori sună ca un superior nemulțumit. Alteori ca un părinte dezamăgit. Cel mai des sună ca tine, dar mai ... altfel, mai rece, mai tăios, mai necruțător.

Eu chiar credeam că sunt eu cea care critică, despică firul în patru, găsește chestia mică nereușită (ah, am un ochi pentru asta…). Și sigur că mi se părea că e o super putere (Da, este. Dacă ai citit textul / emailul anterior, știi deja cum ne sabotează super-puterile astea. )

Până când am aflat că vocea aceea… nu sunt chiar eu.

Wait, what?

Ceva cu care am trăit toată viața, în care am investit atât…nu sunt taman eu?

Ei bine, nu - este… Judecătorul meu.

Am aflat asta destul de repede când am făcut cunoștință cu programul Positive Intelligence (Pe scurt PQ - cel care mi-a schimbat viața atât de mult în bine, că am vut să-l dau și altora).

Shirzad Charmine, cel care a creat acest program, a denumit vocea asta critică Judecătorul.

Eu îl mai alint și Judecătorul Hamster Furios (cel din poza de deschidere). Și sigur că am reușit performanța asta (adică să îl alint și să îl văd așa, că el la început era mare, scary și cu voce tunătoare care acoperea orice) abia după ce m-am luptat destul de mult cu el (și după ce m-am antrenat bine de tot în programul PQ).

Deci, acest Judecător este master sabotorul. Și da, toți avem câte unul din acesta.

Judecătorul te judecă pe tine, îi judecă pe alții. Judecă situațiile în care te afli. Le țtie pe toate. Și, cel mai insidios, îți dă impresia că e util - că fără el n-ai face nimic bine.

În realitate, nu e util, e costisitor. Costă energie, stare de bine, tone de stress.

Cercetările lui Charmine (și cei 500.000+ de oameni care au trecut prin programul PQ) arată că Judecătorul e sursa principală a stresului, anxietății și epuizării. Nu situațiile din viața ta - felul în care Judecătorul interpretează acele situații.

Poate că ai mai auzit asta - nu contează ce se întâmplă, contează cum interpretezi asta. Ei, dacă cel care interpretează și e la butoane este Judecătorul… cam știi ce urmează.

Șiii… acest mega sabotor nu e singur. Are o mică armată de alți sabotori, oarecum bine intenționați, însă cu niște metode discutabile.

Urmează să îți povestesc de sabotorul care e și mai greu de prins, pentru că se îmbracă în grijă față de tine și față de ceilalți.

Până atunci, dacă primești asta pe email, dă-mi reply cu: cum sună vocea ta critică? (Dură? Obosită? Dezamăgită?) Ce-ți zice cel mai des? Citesc tot ce primesc.

Dacă citești postarea, m-aș bucura de un comment - cum sună Judecătorul tău?

Exact asta am gândit prima dată când am auzit că punctele noastre forte sunt, de fapt, cel mai eficient instrument de auto-sabotaj.

Dar e adevărat. Și, dacă ești ca mine, probabil l-ai trăit deja, fără să știi că faci asta.

Păi, e disciplina care se transformă nebăgată de seamă în perfecționism. (anyone? )

E altruismul care hrănește apoi epuizarea. (been there!)

Conștiinciozitatea care se transformă în presiune constantă, fără pauză, fără voie să greșești. (arrghh!)

Toate astea presărate de o doză suficient de mare de judecată ambalată sub forma „auto-îmbunătățire”.

Adică…. cele mai bune calități ale tale, întoarse împotriva ta?

Fix așa. Sa-bo-tori.

Cel mai greu de prins e că sună bine. Sună ca responsabilitate. Ca grijă față de ceilalți. Ca seriozitate.

La ultima întâlnire a grupului Positive Intelligence pe care îl facilitez, fix asta descopeream împreună - cum sabotorul s-a mascat în ceva care pare să ajute, dar care de fapt critică, lovește și epuizează. În numele îmbunătățirii de sine...

Poate recunoști și tu asta. Calități și puncte forte ale tale, pe care le folosești și supra-folosești și care te aduc în situații dificile, împotriva ta, în ciuda tuturor intențiilor bune.

Asta și pentru că există, pe undeva pe acolo, un master sabotor care le orchestrează pe toate.

Despre asta vreau să îți scriu în următoarea postare.

Te las cu un gând - ce faci tu bine, la ce ești extra bun/ă și cum asta devine sabotajul tău? Sau, in reverse - cum te autosabotezi și ce calitate a ta este în spatele acelor acțiuni?

Mă bucur că ești aici. Înainte să începi să citești, vreau să îți spun câteva lucruri despre cine sunt eu și de ce există acest spațiu.

Cine sunt și de ce scriu aici

Sunt Corina Chirileasa, psiholog clinician, psihoterapeut integrativ și coach specializat în recuperarea din burnout.

Dar înainte de toate astea, am fost cineva care a ignorat semnalele propriului corp până când a clacat. Am trecut prin burnout. Am simțit pe propria piele cum arată epuizarea care nu trece după un weekend, cum e să faci lucruri care odinioară aveau sens și să nu mai simți nimic, cum e să nu te mai recunoști.

Tocmai de aceea am ales să mă specializez în acest domeniu iar acum, sa comunic cât mai deschis despre epuizare.

Lucrez cu o abordare integrativă pe care o numesc MBE™ (Mind, Body, Environment), pentru că burnout-ul nu e doar o problemă de gândire sau de emoții. E un răspuns al întregului tău sistem la un context care a cerut prea mult, prea mult timp.

Scriu aici pentru că mulți oameni nu au acces imediat la un terapeut, dar au nevoie de repere clare, de perspective care să îi ajute să înțeleagă ce se întâmplă cu ei, și de cineva care să vorbească pe șleau despre lucruri adesea înfrumusețate sau minimalizate.

Și pentru că burnout-ul este încă neînțeles, impropriu tratat și ne poate afecta mult mai mult decât de dorim să admitem.

Ce vei găsi în Renăscut

Aici scriu despre:

• Burnout și epuizare - cum arată, de ce apare, cum te recuperezi (cu adevărat, nu superficial), detalii esențiale din interior, din experiența personală și cea clinică

• Stres și sistem nervos - ce se întâmplă în corpul tău și de ce contează

• Autocunoaștere - instrumente și perspective care te ajută să te înțelegi mai bine

• Reconectare cu sine - cum revii la tine după ce te-ai pierdut în cerințe, roluri și așteptări

Uneori voi posta și episoade de podcast (creez și Renăscut - Podcastul despre Burnout) sau resurse practice. Nu există un format fix - există intenția de a fi utila prin ceea ce comunic.

Nu scriu pentru trafic (deși într-o viață profesională anterioare am fost jurnalist și apoi antreprenor în mass - media, însă am renunțat la abordarea de volum).

Scriu pentru oamenii care simt că ceva nu e în regulă și caută un punct de sprijin ca să înțeleagă de ce plus claritate pentru ce să facă mai departe.

Ce voi oferi aici nu înlocuiește psihoterapia, consilierea, coaching-ul, pentru cine are nevoie de ele. Relația de însoțire și ghidare pe care o presupune lucrul 1 la 1 (cu tot ce decurge din ea) și abordarea personalizată nu pot fi înlocuite și au un rol esențial în schimbare.

Cum poți colabora cu mine

Dacă simți că ceea ce citești rezonează și vrei să mergem mai departe împreună, există câteva moduri în care putem lucra:

• Sesiuni individuale online - pentru recuperare din burnout, gestionarea stresului sau claritate personală, dar și o serie de aplicații clinice detaliate pe site-ul meu principal

• Programul Positive Intelligence, cu ajutorul căruia reduci autosabotarea și construiești obiceiuri și fitness mental

• Programe pentru organizații - dacă lucrezi în HR sau conduci o echipă și vrei să aduci aceste teme în compania ta, ca intervenție sau ca prevenție

Toate detaliile le găsești pe site-ul meu principal:

👉 renascut.ro

Dacă ești nou aici - bun venit. Dacă ești abonat de ceva vreme - îți mulțumesc că ai rămas.

Ne mai auzim curând.

Cu drag,

Corina

Abia recent am înțeles cu adevărat cum vindecă natura. Și, poate mai important, cum nu o face.

Aș vrea să încep chiar de aici - cum nu vindecă natura. Pentru că trăim într-o lume care glorifică rețetele simple pentru lucruri complexe și complică inutil ceea ce e, de fapt, simplu. Iar felul în care natura ne alină corpul, mintea și sufletul stă exact la granița dintre simplu și complex.

Natura nu ne vindecă dacă stăm pe social media și privim poze sau videoclipuri din natură. Sigur, studiile arată că și imaginile din natură au un efect benefic (celebrul studiu cu pacienții din spitale care vedeau pe geam fie un perete, fie copaci, și cei din urmă se recuperau mai repede). Și eu am simțit asta. Ani în urmă, mi-am pus un tapet cu mesteceni în dormitor și parcă dormeam mai liniștită. Dar până la urmă, tot a fost nevoie să plec din orașul în care aveam acel tapet și să mă așez, cu adevărat, în natură.

Natura nu ne vindecă nici dacă ieșim doar pentru o scurtă plimbare, ca să prindem un cadru bun pentru social media și să postăm cu un mesaj inspirațional (ce fac eu acum). Da, ne poate da o stare de bine pe moment. Și poate chiar inspirăm pe cineva să iasă din casă. Dar nu asta e vindecarea.

Nu e suficient nici să spunem cât iubim natura, să scriem despre ea sau să citim despre ea. Nici ție nu-ți va fi de ajuns că citești acest text, cum nici mie nu-mi e de ajuns că îl scriu. E doar primul pas.

Am făcut și eu toate acestea. Am stat pe social media, m-am inspirat din ce postează alții, am postat și eu - din dorința de a împărtăși, de a inspira sau poate și dintr-o nevoie de validare. Și da, scriu și citesc despre natură. Mă hrănesc toate acestea - mai ales intelectual, uneori și sufletește. Dar știu prea bine că nu asta aduce vindecarea. Pentru că am trăit și cealaltă variantă.

Natura ne vindecă atunci când

• mergem în plimbări fără telefon și lăsăm simțurile să se deschidă la ce vedem, auzim, mirosim, simțim, și ne reconectăm în prezent

• petrecem cel puțin 30 de minute în pădure, lăsând stresul să se domolească, iar sistemul nervos să se regleze spre siguranță (și uneori e nevoie de mai mult — o oră, o zi)

• mirosim florile, le admirăm culorile, le descoperim

• culegem plante medicinale, le uscăm (ah, ce bine miros!) și le folosim pentru ceaiuri

• privim un colț de natură și ne lăsăm cu totul captivați, măcar câteva secunde

• observăm animalele sălbatice, fără să le tulburăm

• ne conectăm cu animalele domestice și le îngrijim cu bunătate

• observăm ritmurile naturii și ne sincronizăm la ele, în tandem cu anotimpurile și ciclurile vieții animale și vegetale

• învățăm să dăm deoparte gândurile care ne macină, grijile, anxietățile, dar dacă-urile, și să ne lăsăm să fim complet acolo, în natură

Am fost creați să fim parte din natură. Ea ne dă liniște, ne așează sufletul, ne amintește cine suntem. Și da, uneori e nevoie de mai mult ca să ne vindecăm, cum a fost și pentru mine cu ieșirea din epuizare (nu s-a întâmplat doar stând mult în natură). Dar natura creează spațiul acesta în care vindecarea devine posibilă. Probabilă. Inevitabilă.

Sunt momentele acelea simple. Când mergem în pădure și lăsăm tot ce experimentăm acolo să ne atingă. Când stăm pe plajă și ascultăm valurile (și nu muzica zgomotoasă de pe plajă). Când ascultăm cu atenție cum cântă păsările. Când le observăm oriunde sunt - dacă ne uităm la ele cu intenție și atenție. Când vedem cum se mișcă frunzele în bătaia vântului și le auzim foșnetul. Când găsim plantele de leac și ne facem ceai din ele. Când vedem culorile adevărate din jur – și nu cele inginerite în telefoanele mobile. Când ascultăm sunetele făcute de oi care se întorc seara de la păscut.

Sunt detaliile acelea mici (dacă au înfrunzit copacii, ce flori au mai înflorit, din ce direcție bate vântul, ce temperatură are, dacă sunt nori pe cer și ce forme au), detalii pe care le ratăm când ne alergăm încolo și încoace, uneori absobiți de dispozitive digitale, alteori, de gândurile noastre despre trecut sau viitor, ori de multele lucruri pe care le avem de făcut.

Pacea care se așază după destul timp petrecut așa e altfel decât orice altceva poți trăi în lumea noastră modernă. Așa a fost pentru mine.

Nimic nu se compară cu o plimbare pe dealuri și prin văi, cu toate simțurile treze, deschise către lume. Să găsesc flori, plante, animale, urme ale viețuitoarelor, detalii ascunse. Să mă urc într-un copac și să privesc orizontul. Să ascult murmurul pârâului. Să urmăresc o turmă de vaci cu obiceiurile lor necunoscute.

Sunt lucruri de care poate n-aș avea nevoie ca să supraviețuiesc în lumea asta - ar fi suficient să stau toată ziua la laptop. Dar de ele am nevoie ca de aer ca să trăiesc cu adevărat, să-mi fie sufletul bucuros, să simt, să fiu om.

Avem nevoie de asta. Mai ales atunci când nu ne dăm seama cât de departe am ajuns de natura noastră umană, atât de legată de natură. Când trăim mai mult în minte decât în corp, mai mult în viitor sau trecut decât în prezent. Și în minte, viața pare de multe ori mai grea decât este cu adevărat.

****

Pentru că am descoperit din practica mea puterea reconectării la prezent și la simțuri, facilitiez experiența programului Positive Intelligence, alături de care oamenii pun în practică reconectarea cu sine și dezidentificarea de tiparele de gânduri. Cu alte cuvinte, ieșirea din cap și întoarcerea către sine, către o viață ceva mai ușoară, cu mai puțin stress și cu mai multă conectare.

Începem o nouă grupă de lucru în august, cu întâlniri online.

Aici sunt detalii despre tot ce conține programul.

Iar dacă vrei să te alături, lasă-mi un semn pe corina@renascut.ro (inclusiv dacă te-ar ajuta să poți achita programul în tranșe).

Între timp, visez la un retreat în natură, pe care să îl facilitez (ai veni?)

***
Dacă e să las un gând de final - te rog, fă din acest text ancora ta și inspirația pentru o ieșire în natură, tu cu tine și cu ce vei găsi acolo.

De mult timp folosesc deja două telefoane, unul pentru serviciu, celălalt personal. E important să pot lăsa telefonul de muncă deoparte când sunt liberă și să fiu mai puțin tentată să îl folosesc în afara programului.

E și una din recomandările pe care le fac clienților mei în procesul de recuperare din burnout. La fel cum e și monitorizarea timpului petrecut la lucru, fie că lucrezi pe laptop, pe telefon sau complet în afara tehnologiei.

Două telefoane

Faptul că am două telefoane mă ajută să conștientizez că atunci când folosesc telefonul de lucru, de fapt muncesc :) Asta mă ajută să păstrez timpul de lucru în limitele stabilite și să reduc expunerea la stressorii din muncă.

Plus, nu mai sunt non-stop conectată la muncă iar separarea personal - profesional devine mai concretă. Mă ajută mult să pot lucra pentru anumite activități direct de pe telefon.

Sunt câteva aplicațiile pe care le folosesc zilnic pe telefonul de serviciu:

• 📲 Toggl Track (time tracking)

• 📲Whatsapp (comunicare profesională, cont business)

• 📲LinkedIn (comentarii, mesagerie)

• 📲Email (contul de serviciu, corina@renascut.ro)

• 📲Buffer (programare postări social media)

• 📲Notes (îmi scriu textele de social media)

• 📲Calendar (agenda zilei)

• 📲Todoist (task manager, to do-uri zilnice)

Tot profesional folosesc o dată la câteva zile / săptămânal:

• 📌Calendly (programare întâlniri de discovery)

• 📌Keez (contabilitate)

• 📌NeoBT (bancă)

• 📌Zoom (ca backup pentru sesiuni video online, deși folosesc varianta desktop pentru întâlniri)

• 📌YT Studio (statistici cont de youtube)

• 📌Business Suite (management cont de facebook)

• 📌Mailchimp (trimitere newsletter)

• 📌Analytics (statistici trafic site)

• 📌Inoreader (rss feed)

• 📌Remarkable (aplicația companion de la tableta pe care scriu de mână în întâlniri)

• 📌Canva (vizualuri de promovare)

În telefonul personal am câteva aplicații pe care chiar le folosesc mai des și îmi sunt utile :)

• 💡Whatsapp (cont personal)

• 💡Email (cont personal)

• 💡Revolut

• 💡Pago (plată utilități)

• 💡Wallet (finanțe personale, spending tracker)

• 💡Insight Timer (timer meditație)

• 💡Note (pentru notat idei si liste)

• 💡Spotify

• 💡Sudoku

Când mi-am împărțit activitate între cele două telefoane (și între două numere de telefon, cu conturi diferite de whatsapp), am realizat că folosesc destul de puțin de fapt telefonul personal. A fost o decizie foarte bună care mi-a adus claritate, folosesc tehnologia mai conștient și cu mai mult echilibru în utilizarea zilnică.

Un alt lucru pe care l-am făcut a fost să îmi scot aproape toate notificările de pe ambele telefoane. Nu am nici notificări sonore, nici vizuale. Asta mă ajută să îl folosesc ceva mai puțin.

Time tracking

Folosesc time tracking de 5 ani în mod constant. A fost una dintre cele mai mari revelații în analiza vieții mele profesionale și m-a ajutat mult să monitorizez recuperarea mea din burnout. Am putut să observ și cum a crescut numărul de ore pe care le pot lucra având o stare bună. Dar și cum fluctuează starea mea în funcție de câte ore și la ce lucrez într-o anumită săptămână.  

La ce m-a ajutat time tracking: 

📍Să aflu cum îmi folosesc cu adevărat timpul de muncă 
📍Să verific dacă îmi folosesc timpul așa cum mi-am propus, pe activități high value
📍Să îmi dau seama ce roluri profesionale joc la muncă și ce activități fac din fiecare rol 
📍Să aflu câte ore lucrez în mod real pe zi, săptămână, lună, an 
📍Să calculez cât câștig pe oră în mod real (venituri lunare / nr. de ore lucrate în acea lună) 
📍Să fiu mai conștientă de separarea muncă / activități personale 
📍Să înțeleg legătura dintre cât și ce lucrez și cum mă simt (mai ales în burnout) 
📍Să spun STOP după un anumit număr de ore de lucru, chiar dacă munca nu e gata sau simt că aș mai avea energie să lucrez 
📍Să țin focusul pe câte o activitate, să nu mai fac switch rapid între taskuri 
📍Să fac pauze între activități 
📍Să iau decizii mai bune despre ce fac cu timpul dedicat muncii 
📍Să-mi iau timp liber când lucrez peste măsură în anumite perioade, ca să compensez 

Cum să faci time tracking: 

🌟Pentru început, îți poți nota pe un carnețel tot ce faci zilnic la muncă, în timp real, cel puțin o săptămână. 

🌟Apoi analizează acele activități, grupează-le pe roluri / clustere. Ești gata să treci la time tracking și să îți configurezi activități majore într-o aplicație.

🌟Ai răbdare și înțelegere cu tine, chiar dacă uiți să pornești time trackerul. Adaugă activitățile când îți amintești. În timp, va deveni mai ușor și îți vei aminti. 

🌟Analizează-ți timpul de muncă săptămânal. Ia decizii pentru ce iese în evidență și nu îți mai dorești. 

🌟Analizează-ți timpul de muncă lunar. Dedici timp activităților, conform cu prioritățile și dorințele tale?  

⏱Eu folosesc Toggl de 5 ani, varianta gratuită, ca app pe telefon, așa monitorizez orice activitate profesională, indiferent că e la laptop sau nu (ex. Întâlniri). Necesită un pic de configurare la început și un efort conștient să îl pornești / oprești. Intră pe pilotul automat după o vreme.  

Time tracking e una din metodele prin care obții claritate în munca ta, inclusiv despre ce te stressează profesional. Restul metodei e aici.

Claritate = decizii bune = viață așa cum ți-o dorești 

Am mai scris despre Burnout și tehnologie aici.

Cu bine!
Corina

corina@renascut.ro

Pe final de an, îmi amintesc ce cărți au rămas cu mine din 2022 și mă uit la ce mi-aș dori să citesc, cu idei de cărți în 2023.

Să citesc a fost pentru mine una dintre evadările din muncă, atunci când am început recuperarea din burnout. N-a venit la pachet cu "Trebuie", așa cum deveniseră activitățile de muncă, ci cu “Vreau și fac asta doar pentru mine”. 

Chiar si acum, când îmi dau seama că nu am chef și nici energie să citesc, că nu pot să aleg nicio carte sau să mă țin de ea, că nu am răbdare să citesc, e unul din semnele mele că probabil sunt obosită ori stressată și am nevoie să iau măsuri, să am mai multă grijă de mine. După ce mă re-echilibrez cu alte practici, revin la citit și activitatea aceasta este iarăși o plăcere. 

2022 în cărți 

Nu știu câte cărți am citit anul ăsta (în alți ani le țineam evidența în aplicația Goodreads). Dar mi-au rămas la suflet unele din ele. Nu e un top, ci mai degrabă cum mi le-am amintit sau le-am văzut în bibliotecă. 

Non-ficțiune: 

📖 Gabor Mate – Mitul normalității (traumă, boală și vindecare într-o cultură toxică) 

📖 Russ Harris – Acționează cu dragoste (despre metoda terapiei prin Acceptare și Angajament în problemele de cuplu) 

📖 Harville Hendrix – Primește iubirea pe care o dorești – ghid pentru cupluri (terapia relațională Imago pentru transformarea relației intime) 

📖 Babette Rothschild – Corpul își amintește & Trauma – 8 strategii de vindecare (traumă și vindecare) 

📖 Peter Levine – Trezirea tigrului (traumă și vindecare prin metoda somatică)

📖 Lindsay Gibson – Copiii adulți ai părinților imaturi emoțional (cum sunt părinții imaturi emoțional și vindecarea din relație cu ei) 

📖 Peter Walker: PTSD: 13 pași esențiali ai procesului de vindecare (stressul post-traumatic) 

📖 Kevin Dutton – Înțelepciunea psihopaților & ABC-ul psihopatului (despre psihopatie și ce putem învăța de la psihopați) 

📖 Oliver Burkeman – 4000 de săptămâni (viața cu acceptarea limitelor și trăirea deplină) 

📖 Irvin Yalom – Călătoria către sine (memorii) 

📖 Irvin Yalom & Marilyn Yalom – O chestiune de moarte și de viață (despre pierderea soției, pregătirea de moarte și doliu) 

Ficțiune: 

📚Fredrik Backman – Un bărbat pe nume Ove (un bătrân mizantrop care vrea să se sinucidă regăsește dorința de a trăi după întâlnirea cu noii săi vecini) 

📚Fredrik Backman - Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău (o bunică excentrică inventează povești pentru nepoata ei, care o ajută să se adapteze după ce bunica moare) 

📚Fredrik Backman- Oameni anxioși (un spărgător și niște ostatici la o vizionare de apartament își dezvăluie dramele și anxietățile) 

📚Matt Haig – Biblioteca de la miezul nopții (biblioteca infinită, în care fiecare carte spune povestea vieții așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie la un anumit moment) 

📚Matt Haig - Umanii (un extraterestru ajuns în corp uman află ce înseamnă să fii om și să iubești ) 

📚Stefania Piazzino – Bărbatul care se credea Reimann (un matematician își dedublează personalitatea și crede că este faimosul Bernhard Reimann, matematicianul al cărui ipoteză celebră nu a fost încă demonstrată) 

Poveștile lui 2023 

Anul acesta vreau să citesc mai multe povești inventate, după ce în ultimii ani am pus mai mult accentul pe non-ficțiune. Ca să citesc mai multă ficțiune, caut și să citesc review-uri despre astfel de cărți, ca să știu cum să aleg. Îmi doresc să citesc măcar o carte de ficțiune pe lună. 

Pe lista mea până acum: 

1. Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian
2. Dacă pisicile ar dispărea din lume de Genki Kawamura
3. Cartea caselor de Andrea Bajani
4. Vremuri interesante de Naoise Dolan
5. Cetatea cucului din nori de Anthony Doerr
6. Dante de Matteo Strukul
7. Femeia cu fusta violet de Natsuko Imamura
8. Casa olandeză de Ann Patchet
9. Taft de Ann Patchet

Căutând idei de cărți, mi-am reamintit ce mult îmi plăcea să citesc beletristică în copilărie și adolescență, și cum apoi, mulți ani, n-am mai citit. În perioada când eram antreprenor și tot focusul era să construiesc și apoi să mențin o afacere, nu citeam aproape deloc ficțiune, doar cărți de business. 

În ultimii ani, când mi-am umplut biblioteca mai mult cu cărți de psihologie, mi-am amintit și de pasiunea mea pentru povești și m-am reîntors încet la ea. Să citești ficțiune crește empatia și inteligența emoțională, crește toleranța la ambiguitate și scade nevoia de a explica anumite comportamente prin caracteristici umane constante. Scade și nevoia de a ajunge la concluzii finale chiar dacă sunt iraționale sau incorecte. 

Citești mai multă ficțiune = poți să stai mai mult în complexitate și ambiguitate. Mai multe despre a citi romane de ficțiune în acest articol din FT.  

E bine să revin la acea parte din mine care iubește poveștile și care visa (visează încă) la o cameră-bibliotecă unde pereții sunt plini de cărți de jos până sus și unde poate citi pe divanul de lângă fereastră....

Planificare și non-ficțiune

În același timp, mie îmi place să fac liste, recunosc. E una dintre strategiile de coping la stress, numită PLANIFICARE :) 

O folosesc des, îmi vine natural, o și exersez de mulți ani (n-am fost dintotdeauna organizată cu liste și structuri, am dezvoltat asta în perioada de antreprenoriat). Dacă am o listă, mă simt (oarecum) în control. 

La început de an îmi fac multe liste, scrise de mână sau pe telefon, în notes – printre care și listele cu cărți pe care vreau să le citesc. Pe parcursul anului le mai completez, mai uit de ele, mă mai întorc la ele. E ceva ce funcționează pentru mine și păstrez. 

În același timp, exersez și situații și contexte în care nu fac liste sau îmi dau voie să renunț la ele sau să improvizez. 

Aceasta este lista cu idei de cărți de non-ficțiune pe care îmi doresc să le citesc în 2023. 

• Spare – Prince Harry 

• Taste. My life through food – Stanley Tucci 

• Die with zero – Bill Perkins 

• Digital minimalism – Cal Newport 

• Leonardo Da Vinci – Walter Isaacson 

• I’m glad my mom died – Jennette McCurdy 

• Lumea Sofiei – Jostein Gaarder 

• Ghidul vânător – culegătorului în secolul 21 – Heather Heying, Bret Weinstein 

• Tărâmuri – Thomas Halliday 

• Cum gândesc oamenii – John Dewey 

• Arta de a dărui liniște – Veronique Aiache 

La final, te las cu câteva întrebări: 

• Care e relația ta cu planificarea, friend or foe? 

• Cum abordezi lucrurile pe care le faci pentru tine, structurat și organizat, sau le lași să vină așa cum vin?
  

• Ce-ți place să citești de obicei? 

• Cum și dacă te ajută cititul? 

• Cum te simți când citești? 

• Ce cărți interesante de ficțiune sau non-ficțiune ai citit în ultima vreme?

• Ce-ți dorești să citești în perioada viitoare? 

Aici găsești un articol din Financial Times cu idei de cărți de citit în 2023. 

Spor la citit! Dacă vrei să iei legătura cu mine, mă găsești aici.

Corina

(foto Pixabay/FreeFunArt)

Uneori îmi trimit clienții cu care lucrez în recuperarea din burnout, să se înscrie la cursuri de dans. Unii o fac, alții amână deși și-o doresc. Cei care merg să danseze frecvent descoperă imediat beneficiile. (Dacă ești foarte epuizat, în plină criză de burnout, cu 10-12+ ore de lucru pe zi, nu o să te trimit să dansezi...Abia după ce a rezolvată criza și te stabilizezi, ne gândim și la astfel de resurse). 

Nu e doar despre a mișca corpul pe ritm. Ci și despre a socializa cu un grup, a cunoaște oameni noi, despre a te adapta la diferite stiluri de dans și diferiți parteneri. Chiar și când mergi la un curs de dans cu partenerul / partenera de viață, la curs schimbi frecvent partenerul cu care dansezi, ca să înveți să dansezi cu oricine. Toate abilitățile pe care le înveți la cursul de dans le duci apoi în restul vieții tale. 

Să dansezi împreună cu alți oameni dezvoltă și empatia, pentru că implică neuronii oglindă, cei care ne ajută să învățăm atât abilități practice noi (ca mișcările de dans), cât și abilități sociale. Când dansezi cu cineva, construiești încredere fără să vorbești. Se produce sincronizare neuronală care răspunde și hrănește nevoia noastră de conectare. 

Este o experiență profundă ca cineva să îți acorde atâta atenție încât să îți urmeze sau anticipeze mișcările. Pentru multe femei, este o experiență diferită de ceea ce trăiesc în viața de zi cu zi (unde preluăm mult din masculinitatea de care ni se pare că e nevoie în muncă): experiența de a se lăsa conduse de un partener, de a îl lăsa pe partener să le ghideze mișcările și să decidă pașii următori. 

Terapia prin dans

Participarea la cursuri de tango timp de 6 săptămâni a redus simptomele de depresie și stressul perceput într-un studiu. Terapia prin dans ajută la reducerea mâncatului pe fond emoțional și la scăderea anxietății. 

Chiar și să dansezi singur, pentru cinci minute, acasă, aduce beneficii. Scade nivelul de cortisol, scade stressul perceput, îți menții și îți îmbunătățești echilibrul fizic (și mintal). 

Intervenția în recuperarea din burnout o facem atât în planul mental, cât și în cel fizic (conexiunea cu corpul), dar și la nivelul mediului în care trăim și lucrăm.

Un studiu a descoperit că, chiar și să participi într-un grup de dans online este benefic, cu condiția ca nivelul exercițiilor să fie potrivit cu nivelul abilităților tale. Mai jos câteva idei pentru cursuri online de dans: 

• Steezy (EN) - diferite stiluri de dans 

• CLI Studios (EN) - diferite stiluri de dans 

• Sonrisa Online (RO) - salsa și Bachata 

Sau.. poți să găsești un curs de dans aproape de tine și să mergi acolo. Eu am învățat salsa și bachata la o școală de dans din orașul Suceava. 

____

Sunt Corina Chirileasa, psiholog clinician și coach, cu specializare în burnout & stress management. Misiunea mea să fac cunoscute cauzele, manifestările și efectele burnout-ului printre români, astfel încât să îl prevenim mai ușor, să ne recuperăm mai repede, și să trăim vieți în echilibru și cu grijă de noi.

Poate și tu te întrebi: “Sunt în burnout. Ce să fac?”

După ce am trecut prin burnout de două ori, mi-am schimbat meseria, m-am specializat în managementul stressului și burnout și lucrez cu clienți care ajung să se recupereze cu succes din burnout, acesta este răspunsul meu:

“Cere ajutor specializat”

Cu acest ajutor, vei putea să:

• Rezolvi criza de epuizare

• Construiești resurse pentru tine

• Îți deschizi opțiuni

• Înveți și exersezi comportamente care te susțin

Am simplificat cât am putut un proces complex și foarte individual. Fiecare punct de mai sus poate să însemne multe lucruri, în funcție de situația specifică a fiecăruia.

Fără ajutor, mulți oameni fac schimbări de suprafață, pe termen scurt, pe prea puține planuri și rămân de fapt prinși în bucla burnout-ului.

E ca și cum ai pune doar un plasture pe o rană foarte adâncă. Fix asta am făcut eu prima dată când am suferit de burnout.

Mi-am zis: “Hai că nu e chiar așa de rău și mă descurc eu singură cumva.” M-am descurcat atunci pe termen scurt. Curând am căzut într-o criză de epuizare și mai puternică.

Știu oameni care sunt in and out of burnout ani de zile. Reușesc cumva să treacă peste crize dar devine din ce în ce mai greu de la o criză la alta.

Așa că…. Cere ajutor specializat.

Găsește un psiholog, psihoterapeut sau coach care știe să lucreze cu burnout-ul. O persoană cu care tu să rezonezi - asta e foarte important.

Abordare integrată în recuperarea din burnout

Recuperarea din burnout are nevoie de o abordare integrată minte + corp + mediu. Lucrăm pe toate planurile.

Minte

• Credințe limitative sau disfuncționale

• Metode de coping la stress

• Emoții

• Blocaje

• Atitudini în muncă

• Patternuri și obiceiuri

• Crearea de resurse noi

• Procesarea pierderii/ schimbării

• Conștientizarea prezentului

• Acceptare și angajament

• Obiective pentru viitor

Corp

• Conștientizarea corpului

• Nutriție

• Mișcare conștientă

• Îngrijire

• Simptome fizice

• Vitamine & minerale esențiale

• Somn

• Reîntregire mintecorp

Mediu

• Natura

• Spațiul de lucru

• Conexiunile cu ceilalți

• Suport social

• Factorii de stress din muncă

• Familia

• Activități recreative

Le includ pe toate în consilierea psihologică și în coaching pentru burnout, cu diferite instrumente și strategii. La fel lucrăm împreună și ca să previi epuizarea, ori să regăsești echilibrul și sensul.

Dacă asta e pentru tine și te pot ajuta, dă-mi un semn. Dacă cineva cunoscut are nevoie de susținere, trimite-i sau dă share la blogul meu.

Gând bun îți trimit!

Azi scriu despre cum avem grijă de noi prin ceea ce mâncăm dar și cu focus pe cum și cu cine mâncăm.

Există anumite mâncăruri care îți pot reduce nivelul de stress. Ele sunt incluse în ceea ce se numește dietă psychobiotică și ajută la stabilizarea microbiomului din sistemul nostru digestiv. 

Un efect al acestei diete este reducerea stressului perceput la adulți – asta a descoperit un studiu recent, în care 40 de persone au urmat această dietă psychobiotică timp de 4 săptămâni. 

Se știa deja că microbiomul din sistemul nostru digestiv influențează activitatea creierului, sănătatea mentală și funcțiile cognitive. Cu alte cuvinte, ce mâncăm influențează cum ne simțim, cum gândim. 

Acum știm și ce să mâncăm mai mult ca să fim mai puțin stressați. 

Murături!

(Iar dacă îți place și ție fasolea cu murături, poate că intuitiv, mănânci anti-stress :) )

Dieta psychobiotică folosită în acest studiu a inclus: 

• mâncăruri fermentate: murături, kefir 

• fructe și legume prebiotice: ceapă, praz, varză, mere, banane 

• cereale integrale: ovăz integral 

• leguminoase: fasole, mazăre, linte 

• Și a interzis dulciurile, fast food-ul și băuturile cu zahăr. 

Aici găsești studiul publicat în Nature, dacă ești interesat de toate detaliile lui. 

Takeaway? Fără takeaway, facem de mâncare acasă: fasole cu murături, mâncare de praz… sigur mai aveți și alte idei!

Mese în familie pentru reducerea stressului  

Să mâncăm împreună în familie ajută (și) la reducerea stressului. Să mănânci împreună cu cineva cu care te simți în siguranță este o metodă simplă și foarte bună să reduci stressul, să crești stima de sine și să crești conexiunile sociale, în special pentru copii. Ba chiar faci alegeri de mâncare mai sănătoase. 

Din păcate, nu prea mai facem asta atât de des, avem programe diferite, nu mai reușim să ne strângem toți la masă împreună.

Eu am observat că atunci când mâncăm împreună, în special la prânz și seara (facem asta în fiecare zi), ne simțim mai bine, râdem mai mult, discutăm despre ce s-a mai întâmplat peste zi. Simțim o stare de bine. La fel e și cu mesele în familie la sărbători, în weekendu-uri, evenimente speciale. 

Un survey din SUA pe 1000 de persoane a descoperit că majoritatea sunt mai puțin stressați când mănâncă cu persoane apropiate, și că ar vrea să facă asta mai des. Mai bine de jumătate își amintesc, atunci când mănâncă în familie, să încetinească ritmul. 

Ce poți să faci? 

• Stabilește o masă pe zi cu toată familia (prânz sau cina), zilnic 

• Dacă zilnic e prea greu, măcar o masă pe săptămână împreună, în weekend

• În weekend, mânăncă împreună cu un prieten / prietenă, fie acasă la unul dintre voi, fie la restaurant 

• La birou, mănâncă la prânz împreună cu 1-2 colegi mai apropiați, sau chiar cu toată echipa (și ai grijă să nu începi discuții de muncă ori o ședință la masă :) ) 

• La birou, dacă aveți posibilitate și timp, gătiți zilnic, sau o dată pe săptămână, prin rotație, prânzul pentru toată lumea (fezabil în firmă mică / departament / birou) 

• Împarte ceva bun adus de acasă cu colegii, și mâncați împreună într-o pauză (nu fiecare pe tastatura lui) 

Rata de burnout este foarte ridicată în rândul angajaților din IT peste tot în lume. Femeile au risc mai mare de burnout decât bărbații, însă per total, rezultatele sunt îngrijorătoare.

(Nota bene: rata de burnout este ridicată în general, în multe alte industrii, însă nu prea se fac sondaje. Vreau să spun că ăsta nu e un motiv să ne temem de domeniul tech. Ca și în alte domenii, să avem grijă de noi oriunde am lucra, burnout-ul poate afecta pe oricine)

Yerbo a analizat răspunsuri de la peste 32.000 de angajați din IT din toată lumea și rezultatele arată că există o criză în sectorul tech. 2 din 5 angajați au risc ridicat de burnout, iar mai bine de jumătate din angajați se simt epuizați fizic și emoțional. 

Burnout Index de la Yerbo e cel mai mare astfel de studiu realizat, folosind un chestionar cu 10 întrebări care evaluează riscul de burnout. 

Ce au descoperit legat de burnout: 

• mai bine de jumătate din angajații din IT nu se pot relaxa după ce ziua de lucru s-a terminat 

• femeile se simt mai epuizate decât bărbații la finalul unei zi de lucru; unele studii arată că femeile și minoritățile suferă mai mult de stress și discriminate în domeniul tech 

• peste jumătate din angajați simt că reușesc să realizeze mai puține decât ar trebui

• o treime din angajații din tech se simt ineficienți în munca lor 

• 43% se simt din ce în ce mai puțin implicați în munca lor 

• 27% nu văd nicio valoare sau scop în ceea ce fac, în special cei care nu sunt în poziții de management 

• un sfert simt că sunt mai critici și mai puțin empatici cu colegii decât aceștia ar merita și îi îngrijorează această schimbare 

În consecință, aproape jumătate din angajații cu risc mare de burnout vor să plece din companiile în care lucrează în următoarele 6 luni.

Unele companii din tech înțeleg asta și oferă opțiuni angajaților epuizați. Dacă lucrezi în tech și te simți epuizat sau știi deja că ești în burnout, cere ajutor de la compania în care lucrezi. Multe companii deja decontează sesiuni de coaching / consiliere pentru burnout. 

Idei pentru a reduce / preveni burnout-ul angajaților: 

• Claritatea rolului profesional și evitarea suprapunerii rolurilor la același angajat 

• Deadline-uri și workload-uri rezonabile, discutate cu angajații. Asumarea unui ritm de lucru fezabil ținând cont de resursele reale ale companie și angajaților, nu doar de nevoile companiei și presiunea pieței 

• Comunicare deschisă cu angajații despre problemele lor, atitudine de suport real 

• Mediu de lucru pozitiv, de susținere, cu transparență, leadership participativ, empatie 

• Flexibilitate în muncă, de la remote work / hybrid, până la program flexibil, beneficii flexibile 

• Deschiderea de a modifica fluxuri și contexte de lucru ineficiente, care favorizează burnout-ul 

• Acces la resurse precum consiliere în burnout și managementul stressului

• Beneficii ca asigurare de sănătate, spațiu de relaxare, abonament la sport / yoga 

Multe măsuri au nevoie în prealabil de o analiză a riscului de burnout la nivel de companie. 

Cu ce rămâi de aici? Dacă ești epuizat, ajută să știi că sunt și alții în această situație, nu este "vina" ta (pentru că de multe ori ne învinovățim și ni se pare că toți ceilalți se descurcă, numai noi nu).

Dacă rata de burnout e așa de mare, probabil că e ceva sistemic, și nu neapărat la nivel individual. E bine să avem acest context în minte când lucrăm (și) la noi, individual. 

Tehnologie pentru bine

Tehnologia e un mare factor de stress în viața noastră, pornind de la instrumentele și uneltele software pe care le folosim în munca noastră, dar și cum o folosim în viața de zi cu zi. Sunt din ce în ce mai multe iar ritmul schimbărilor, chiar și la instrumente și platforme pe care le folosim deja, e unul rapid. Se schimbă setări, algoritmi, parcă mereu e nevoie să învățăm ceva nou, să de adaptăm schimbărilor. 

Tehnologia aduce multe beneficii în societate, însă e clar că există și consecințe negative. Ca dependența de jocuri online, de social media, de telefon. Folosirea constantă a tehnologiei ne diminuează atenția (attention span), ne slăbește memoria, ne face mai predispuși la singurătate și depresie. În special pentru că renunțăm la conexiuni umane reale, directe. Citiți aici mai multe probleme pe care le scot în evidență cei de la Institute for Humane Technology. 

Să fim mai conștienți de: 

• Cât timp petrec la laptop? 

• Cât timp petrec pe telefon și pe ce aplicații? Cum pot să reduc asta? Sistemele Iphone și Android au acum în setări informații despre timpul petrecut pe device. 

• Cum aș putea să-mi simplific viața digitală? 

• Dacă lucrez în IT & tehnologie, includ obligatoriu pauze lungi de digital detox și activități offline & onsite, în natură, cu familie și prieteni  

• Cât timp petrec pe social media?

• Cum pot să simplific / reduc? 
   

Câteva idei utile: 

• Există un motor de căutare fără reclame și fără trackere nou lansat, Neeva, creat de un fost angajat Google, ca alternativă la Google. Este pentru cei care nu doresc să mai transmită informații personale către Google. BBC a scris despre asta aici. Neeva are și aplicație de iOS folosită ca browser, dar și o extensie care poate fi instalată pe Chrome, Safari, Firefox, care elimină trackerele. 

• Aplicații cu care putem reduce timpul pe care îl petrecem pe social media - aici câteva idei. 

• Pentru a citi conștient și controlat conținut de pe Internet, putem folosi aplicații de tipul Citește mai târziu - aici câteva idei de astfel de aplicații. 

Să fii proprietarul unei afaceri mici și mijlocii e stressant. Un survey recent în UK a arătat că mai bine de jumătate din proprietarii de afaceri lucrează peste program doar ca să își țină afacerea pe linia de plutire. Tot jumătate din ei dorm prost din cauza stressului cauzat de afacere.

Și tot jumătate și-au luat în afacere mai multe roluri profesionale în același timp, deși nu erau neapărat calificați pentru toate acele roluri. Tot 50% simt că linia de demarcație dintre viața profesională și cea personală e cam fină. O treime se simt demotivați și fără încredere în sine, fără susținere. Singuri. 

Cu ce ne ajută asta? Dacă ești în situația aceasta, e bine să știi că și alții sunt și că nu e doar de la tine. Sau doar la tine în cap. Ba chiar toată lumea se confruntă cu asta la un moment dat. Uite aici ce zice acest survey. 

Pe mine m-a ajutat acest gând – cât am fost antreprenor, eram în jumătatea aia stressată, cu somn prost, cu multe roluri la care nu mă pricepeam, și cu munca peste mine tot timpul. Eram și în treimea aia demotivată și singură. 

Cifrele acestea sunt din UK, iar am intuiția că în România stăm mai prost, pentru că sunt stressori birocratici în plus pentru proprietarii de firme, inclusiv schimbări legislative precum schimbarea de taxe de la 1 ianuarie 2023, care aduce extra stress pe final de an. 

Nu e o rușine să ne simțim copleșiți și nici să cerem ajutor. E foarte important să căutăm ajutor atunci când e prea mult pentru noi. Putem să arătăm plini de încredere, antreprenori de succes în exterior, și în interior să fie furtună. Nimeni n-o să știe asta și nimeni nu ne va ajuta dacă nu o spunem. Iar din exterior, și noi vedem mulți oameni care par încrezători și reușesc ce își propun, însă nu știm ce se întâmplă în interior. Asta pentru că oamenii de obicei evită să spună când nu le merge bine - de unde și gândul eronat al multor oameni în burnout, că "toți ceilalți se descurcă, numai eu nu"

E ok să fim vulnerabili, nu e o trăsătură de caracter, ci o stare temporară, complet normală. Putem să vorbim despre stressul pe care îl resimțim, despre anxietate, depresie. Asta nu echivalează cu lipsa de talent, cu lipsa de performanță, nici cu lipsa de abilități în afaceri. 

Sunt antreprenor de aproape 13 ani și în firma mea am jucat nu mai puțin de 17 roluri - pentru multe din ele nu eram pregătită, cu toate astea, îmi puneam niște ținte foarte mari fix în acele roluri (semn - pe care nu îl înțelegeam - că firma avea nevoie de ajutor în acele domenii). 

Mi-am dat seama de asta abia când am făcut organigrama companiei - un exercițiu pe care îl recomand în special antreprenorilor care lucrează în afacerea lor. Abia atunci am realizat dimensiunea problemei, că ocupam posturile a 17 persoane diferite (desigur, făceam doar câteva activități și mă mutam rapid de la una la alta pentru că timpul nu îmi permitea). Să jonglezi rapid, zilnic cu activități care implică abilități și mindseturi diferite e mult mai stressant (pentru că trebuie să te adaptezi constant), decât să faci 2-3 activități bine știute. 

Asta însemna că firma avea nevoie de persoane cu abilități din acele domenii (măcar part-time dacă nu full-time), sau de servicii din acele zone, iar eu de fapt blocam dezvoltarea sănătoasă (și a mea, și a firmei), păstrându-mă ca punct central pentru toate. 

Exercițiul acesta cu organigrama îl fac cu clienții mei proprietari de afaceri sau soloprenori și este foarte revelator. Deschide ușa către soluții noi. Nu poți să schimbi ceva până nu știi ce nu merge. 

Și este doar unul dintre stressorii care merită analizați (e vorba de suprapunerea de roluri profesionale), și care este adesea activ la proprietarii de afaceri mici și mijlocii, care e posibil să nu aibă prea mulți angajați, și să compenseze asta luându-și mai multe roluri. 

Mai sunt încă 5 categorii mari de stressori care afectează proprietarii de afaceri: care țin de rolul nostru profesional, de relațiile interpersonale, de evoluția carierei, factori organizaționali și relația familie - muncă. Fiecare din ei are sub-categorii destule. Asta înseamnă că zi de zi, ne confruntăm cu chestii multiple care ne stressează, multe din ele rulează în fundal. 

Odată ce ne uităm la ei în clar, și înțelegem cum e structurată de fapt viața noastră profesională ca proprietari de afaceri, ni se ia "vălul de pe ochi" și începem să găsim soluții Nu ne mai simțim blocați, nu ne mai simțim prinși în capcană, fără opțiuni. În special pentru că ține de noi înșine ca antreprenori să facem acele schimbări(spre deosebire de cazul unei persoane angajate, care ar trebui să negocieze cu angajatorul anumite schimbări sau să caute un job unde să aibă parte de condițiile dorite). Dacă vrei să îți faci analiza asta singur, exista un curs onlinepre-înregistrat despre stressorii din muncă, cu worksheet-uri de completat, ghidat de mine (email la corina@renascut.ro pt acces).  

Eu am resimțit clar conflictul între poziția mea de antreprenor și aceea de angajat al meu, și am descoperit că mă tratam pe mine ca angajat mai prost decât îi tratam pe ceilalți angajați ai mei. Îmi luam chestiile cele mai dificile eu, mă criticam pe mine cel mai mult pentru greșeli, îmi asumam responsabilitatea pentru tot, inclusiv ce nu era concret responsabilitatea mea. Ca angajat al meu, acceptam condiții pe care nu le-aș fi acceptat de la alt angajator, și făceam sacrificii pe care nu le-aș fi făcut în alte condiții, pentru că erau împotriva nevoilor mele. Și nu există un răspuns universal pentru toate acestea dificultăți, însă conștientizându-le, reducem din intensitatea lor și ne apropiem de soluțiile bune pentru noi acum. 

Poate că și ție îți sunt familiare unele din ideile de mai sus. Câteva întrebări cheie care te pot ajuta pe tine, proprietar de afacere: 

• Cât timp poate să funcționeze firma mea fără mine? 

• Ce activități fac eu ca angajat în firma mea? 

• Pe care din aceste activități chiar îmi place să le fac? 

• La care din aceste activități sunt foarte bun? 

• Cât de ușor sunt eu de înlocuit, ca angajat? 

• Ce îmi doresc pe termen lung, pentru mine, profesional? 

• Cât de mulțumit sunt de echilibrul pe care îl am între profesional și personal? 

• Cât de multă libertate simt că am ca antreprenor? Unde mă simt blocat? 

Dacă ai nevoie să vorbești despre experiența ta dificilă ca proprietar de afacere, mă găsești la corina@renascut.ro.

(sursa foto: pixabay)

Noua carte a lui Gabor Mate, "Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică" a fost pentru mine o lectură ca un balsam pentru suflet. Mi-am înțeles mai bine suferința ultimilor ani, de deconectare de sine, de deconectare de ceilalți, și am înțeles cum majoritatea suntem astfel deconectați. 

M-a ajutat să îmi înțeleg nevoia de a mă întoarce la origini, în natură, alături de familie. Nevoia de a renunța la straturile și măștile și tot ceea ce pretindeam să fiu, chiar dacă asta mă făcea nefericită. 

Cred că e o carte foarte utilă celor care sunt epuizați, nu-și găsesc sensul, sunt blocați, nefericiți. Abordările din ea vin cu multă compasiune și înțelegere, iar asta ne lipsește mult în societatea în care trăim. 

Poate nu veți rezona cu tot ce a scris Gabor Mate în acest volum, dar sigur vor exista unele lucruri care vă vor atinge, dacă sunteți pe drumul redescoperirii de sine și de sens. Poate că veți respinge unele idei, și e și asta ceva de care ne putem folosi: ce anume din ceea ce am citit mă face să resping asta? Cum e asta despre mine? 

Las aici un ultim paragraf din care care sintetizează bine ideea de reîntoarcere la sine, indiferent de cum arată “normalitatea” în jur. 

<<Totul începe cu trezirea: trezirea la a vedea ce este real și autentic în noi și în jurul nostru și a vedea ce nu este astfel; trezirea la a vedea cine suntem și cine nu suntem; trezirea la a vedea ceea ce corpul nostru exprimă și și la a vedea ceea ce mintea noastră reprimă; trezirea la a vedea rănile noastre și darurile noastre; trezirea la a ne vedea credințele pe care le suținem și ceea ce prețuim de fapt; trezirea la a vedea ceea ce nu mai putem tolera și ceea ce acceptăm acum; trezirea la a vedea miturile care ne leagă și interconexiunile care ne definesc; trezirea la a vedea trecutul așa cum a fost , prezentul așa cum este și viitorul așa cum ar putea fi; trezirea, mai ales, la a vedea decalajul dintre ceea ce esența noastră ne cere și ceea ce “normalitatea” ne-a impus.>>

Cu ce altceva am rămas: 

• Ce aleg în locul: obsesiei compulsive pentru achiziții, activităților lipsite de sens, autojustificărilor? 

• Să privim cu compasiune în ochii altor oameni 

• Autenticitatea ca antidot la influența hipnotizantă a “normalității” 

• Pemisiunea de a simți emoțiile – în special tristețea, suferința, furia, durerea – și siguranța de a rămâne vulnerabil 

• Dreptul de a fi cine suntem, așa cum suntem 

• “Trăsături de caracter” pe care ni le construiește cultura toxică: separarea de sine, foamea de a consuma, pasivitatea hipnotică 

• Afecțiunile și boala ca adaptări la anormal și la deconectarea de natural; boala ca profesor 

• Prezența traumelor în viețile noastre, în cultură, în politică, în mass media, în social media și în influencing 

• Căi spre întregire și spre vindecare: autenticitate, autonomie, furie sănătoasă, acceptare, compasiune 

• Anularea convigerilor autolimitative 
  

Căi spre autoinvestigare – un exercițiu recomandat de Gabor Mate pe care îl consider foarte util și în burnout: 

• 1. În sferele importante ale vieții mele, la ce anume nu reușesc să spun NU?

• 2. Ce impact are asupra vieții mele incapacitatea de a spune NU?

• 3. Ce semnale corporale am trecut cu vederea? Ce simptome am ignorat pentru că nu am fost atent și conștient?

• 4. Care este povestea ascunsă din spatele incapacității mele de a spune Nu?

• 5. De unde am învățat aceste povești?

• 6. Când și unde am refuzat sau ignorat Da-ul care se dorea a fi spus?

Am regăsit în această carte multe din subiectele și temele de discuție, problemele și blocajele pe care le aud în sesiunile cu clienții și la care lucrăm împreună. Mi-a confirmat credința că burnout-ul este într-adevăr o oportunitate să fim reali cu noi și să ne întoarcem la noi, în ciuda “normalului” anormal din jur. 

Dacă ai citit cartea, mă întreb cu tine ce a rămas din ea? M-aș bucura să primesc mesaje prin email la corina@renascut.ro.

În ultimele patru luni am lucrat la proiectul cursului online "Stressul ascuns", dar am făcut-o cu totul altfel decât obișnuiam să lucrez în perioada când mă luptam cu epuizarea și cu proiecte-balaur cu multe capete.

Am aplicat niște reguli noi:

✅ Îmi pun un obiectiv relativ mic: creez un curs online despre un subiect care stă la baza muncii mele de coaching (sursele de stress în muncă)

✅ Îl planific și sparg în bucăți bine de la început

✅ Păstrez conținutul simplu: intro despre stress, despre burnout, apoi luăm la rând categoriile mari de surse de stress. Atât.

✅ Păstrez setup-ul tehnic simplu, cu soluțiile cele mai ușoare pentru mine.

✅ Îmi scriu exact toți pașii pe care îi am de făcut ca să finalizez proiectul ăsta, de la A la Z.

✅ Updatez planificarea dacă descopăr pași noi, necesari, pe care nu îi prevăzusem (tehnic + administrativ)

✅ Bifez fiecare pas pe măsură ce îl finalizez.

✅ Nu introduc conținut nou pe parcurs. (lecție majoră pentru mine…)

✅ Înregistrez câte două video-uri pe săptămână, nu mai mult (+ slide, worksheet și script video pt fiecare).

✅ Limitez timpul zilnic pe care îl petrec creând acest curs. (altă lecție majoră)

✅ Îmi monitorizez timpul petrecut cu producția acestui curs; dacă realitatea depășește planificarea (ca timp), lansez mai târziu, dar păstrez ritmul planificat.

✅ După ce lansez, îmi iau o săptămână fără alte proiecte extra (în afară de sesiunile cu clienții), deși am lista plină de noi proiecte, inclusiv și alte cursuri online.

Ce am învățat, acum că e gata cursul:

💡Ritmul de maraton mi se potrivește mai bine, îmi păstrez energia, entuziasmul, încrederea.

💡Pot să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut niciodată (conținut video cu mine), și pe măsură ce exersez, e mai bine

💡Pot să împing ziua lansării dacă din diferite motive întârzii, și e ok (nu lansez o rachetă…)

💡Pot să creez și să lansez cursul, chiar dacă super-criticul-perfecționist din mine vede încă niște chestii de îmbunătățit.

M-a ajutat să îmi amintesc frecvent întrebarea:
❓Cum pot face asta mai simplu și cu mai puțin efort?

Cursul "Stressul ascuns" este disponibil by demand, prin email la corina@renascut.ro.

Eu sunt mândră de mine ✨

(sursa foto: Pixabay/ https://pixabay.com/users/roszie-6000120/)

Cartea anti-burnout. Mi-ar fi plăcut să o citesc acum câțiva ani când eram în burnout. Ca să fac mai ușor lucrurile care contează cu adevărat. 

Mă bucur de ea și acum. E publicată în 2021, iar varianta în română, în 2022. 

Îmi confirmă ce am ales instinctual: să fac mai puține, să fac ce îmi place, și să muncesc fără sacrificii și eforturi atât de mari.

Să aleg câte un lucru, pe rând, să îl fac în forma sa cea mai simplă, apoi să îl termin. După care o pauză de reîncărcat și apoi, ales următorul lucru important de făcut.

Împreună cu Esențialismul de același autor, un combo de cărți pe care îl recomand oricui își dorește să se bucure mai mult de viața din afara muncii, dar și să își iubească din nou munca.

Mai jos, câteva idei cu care am rămas citind cartea, și care îmi sunt utile: 

• Să renunți să te mai străduiești din răsputeri, dar să obții totuși rezultate mai bune

• Ce-ar fi dacă acest lucru ar fi ușor?

• În ce fel îmi fac viața mai grea decât trebuie?

• Combină o activitate neplăcută cu una distractivă.

• Somnul bun este esențial, blochează lumina și sunetul, fără device-uri în dormitor

• Claritate asupra punctului final-ce înseamnă gata? Obiectiv concret.

• Ca să pornești ceva, care e prima acțiune minimă viabilă? 

• Care e versiunea Minimum Viable Product a proiectului tău? 

• Simplifică pornind de la zero-cu cât mai puțin pași. Nu de la complex reducând complexitatea. Clean slate. Elimină pașii în loc să îi simplifici

• Care sunt pașii minim necesar ca să termini ceva?

• Pt. a avea succes cu un proiect, trebui să îl termini.

• Dacă nu îți este jenă de prima lansare a produsului, înseamnă că l-ai lansat prea târziu.

• Fiecare mare realizare începe prost.

• Minim și maxim pe zi. Chiar dacă mai poți, oprește-te la cât ți-ai propus. Go steady. Ritm fără efort.

• Checklist zilnic-ce vrei să verifici/de ce vrei să te ocupi zilnic? 

• Automatizează acele activități care pot fi automatizate 

• Scrie cu ce ai rămas după ce ai citit o carte (ceea ce fac eu acum)

• Ce problemă te irită în mod repetat? O rezolvi acum și salvezi timp în viitor. 

• Când începi un proiect, dă-ți voie să faci prostii, eșuează ieftin. 

Cartea e la Act și Politon (link normal).

Cum am grijă de mine în timp ce muncesc, cât încă îmi refac rezervele de energie și rezistență la stress. În perioada aceasta încă mă refac din burnout, din perioada în care eram și antreprenor, și angajat în propria firmă.

🔋 Timp de lucru limitat / fix, în limitele stabilite; daca exagerez într-o zi, compensez ulterior
🔋 Zile libere / mini concedii frecvente pt. reîncărcat bateriile
🔋 Verific săptămânal cât am lucrat și pe ce activități, din ce roluri / compar cu ce îmi doresc (time tracking cu Toggl)
🔋 Focus pe câte un singur proiect major profesional at a time
🔋 Număr limitat de clienți și maxim 2 sesiuni de 90 min pe zi
🔋 Telefon mobil de lucru (device separat) care stă în sertar în afara programului
🔋 Obiective puține, simple; obiectivul mare spart în pași mici și foarte mici și marcat reușitele (project management in Notion)
🔋 Când exagerez —> Task list bankruptcy în Todolist
🔋 Automatizare social media posts (Buffer - încă analizez) și focus pe o singură platformă

În plus:
📍Fără telefoane mobile în dormitor (fără scrolling înainte de somn sau dimineața la trezire)
📍Prima oră a zilei e pt mine - citit, sport, stat la soare în fața casei, jurnal, stat în hamac
📍Sport săptămânal - variat dar simplu
📍Timp și discuții zilnice faine cu soțul meu (altele decât utilitare)
📍Seara 30 de minute de meditație / timp cu mine / reset după ziua de lucru
📍Zile de făcut nimic când simt că nu mai fac față stressului
📍Jucat jocuri cu fiul meu (Catan, Rummy, Scrabble) + discuții foarte interesante cu el
📍Îmi sărbătoresc săptămânal reușitele (duminica la prânz); e mereu ceva de sărbătorit
📍Mă uit la comedii
📍Desenez + pictez, explorez hobby-uri noi

Lista e lungă și în creștere, de când focusul e pe mine.

Nu-mi ies toate întotdeauna. Nu e nevoie să fie perfect. Nici să bifez toată lista. Dar am de unde alege. Chiar și câteva mici activități cu grijă pentru mine fac o diferență mare în viața mea.

Tu cum ai grijă de tine în timp ce lucrezi?

_______